« ...n-aţi văzut ceva maro?
N-aţi văzut o herghelie pe un petec de hârtie?
Erau anii mei fugari deghizaţi în armăsari
În imagini încarnate gânduri paricopitate.. »
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi fost viaţa ta dacă nu te-ai fi născut român ? Eu nu ! Regret că n-am ştiut niciodată să pledez convingător pentru naţionalitatea mea şi mi-e tare ciudă că dintr-un vocabular întreg al limbii române, n-am pus o dată, laolaltă, zece cuvinte concludente şi convingătoare pentru a descrie frumuseţea spiritului românesc.
Trebuie să recunosc că realitatea îmi este cu totul potrivnică şi vremurile pe care le trăim pun efectiv paie pe foc. Cum să mai admiri peisajele mioritice de pe platouri, după ce-ai obosit escaladând mormanele de gunoaie şi ambalajele din plastic existente astăzi în fiecare tufiş din Carpaţi ?! ...Şi totuşi mi-e dor să mai urc din greu pe munte..să n-ascult decât susurul apei şi păsărelele, să nu văd decât albul zăpezii şi apoi muult soare sus în vârf...Îmi pare rău că n-am aflat cum e la stână, dar mă bucur c-am simţit ce cald şi bine e sub şuba baciului...ce întâmplare fericită. Fiţi buni şi drăguţi posesori de superbe 4x4 cu denumiri parcă din Matrix...X5, X6, Q7...aşa cum n-aţi fost vreodată şi plimbaţi superbele din dotare, cu tot cu poşete, pantofi şi bijuterii în mall-uri ori pe Dorobanţi-urile patriei, special create pentru voi, ciocoi mai vechi şi mai noi. Muntele e obositor, supra-oxigenat, înseamnă noroi şi frig şi pietre ...o barbarie pentru fiinţe sensibile, delicate atârnând la braţul urmaşilor lui Decebal, îndopaţi de aminoacizi şi proteine.
Şi mă întreb cu tristeţe cine şi cum se mai bucură de briza şi izul uşor sărat al Mării Negre, după ce a obosit făcând slalom printre sute de şeslonguri apărute ca ciupercile pe plajă. Chiar aşa, oameni buni..de ce mai există nisip la mare, dacă ne tăvălim gabaritul pe plasticele incomode ce invadează orice colţ de plajă?...propun să mutăm şeslongul în pădure la Pustnicu’, acolo unde este loc şi pentru a degusta un animal fript, pe ritmuri de manele şi ajutând la însămânţarea zonei cu floarea soarelui :o) ...lăsaţi nisipul şi marea celor ce le sunt de ajuns. Acelora care nu mai simt nevoia de nimic altceva. Părăsiţi-o şi redaţi-o nouă, sedentarilor blazaţi şi ancoraţi în trecut, care nu ştiu că efortul fizic înseamnă sănătate, mai ales în vacanţe şi că în lumea bună se practică sporturi neîncercate până la noi de părinţi, bunici şi străbunici...scooba diving, skyjet, rafting...Cine se mai oboseşte astăzi să facă pluta pe spate ori să se îngroape în nisip.. ?! Amatorii de senzaţii tari, care nu se tem de micile surprize drăgălaşe şi marine, precum alge urât mirositoare, meduze fără număr, pietre colţuroase şi gropi capcană plantate parcă pe fundul mării, haioase pete de combustibil, ţinându-ne companie către mal.
Eu n-am ştiut niciodată să exprim în cuvinte ce-i mai frumos la noi acasă, dar alţii au făcut-o maiestruos, asemeni unei licori vindecătoare pentru suflet...Adrian Păunescu, George Pruteanu, Dan Puric....oameni ca ei îmi amintesc de ce n-aş schimba nicicând impulsivitatea românească, pe nimic altceva în lume.
Numa' bine, Erau anii mei fugari deghizaţi în armăsari
În imagini încarnate gânduri paricopitate.. »
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi fost viaţa ta dacă nu te-ai fi născut român ? Eu nu ! Regret că n-am ştiut niciodată să pledez convingător pentru naţionalitatea mea şi mi-e tare ciudă că dintr-un vocabular întreg al limbii române, n-am pus o dată, laolaltă, zece cuvinte concludente şi convingătoare pentru a descrie frumuseţea spiritului românesc.
Trebuie să recunosc că realitatea îmi este cu totul potrivnică şi vremurile pe care le trăim pun efectiv paie pe foc. Cum să mai admiri peisajele mioritice de pe platouri, după ce-ai obosit escaladând mormanele de gunoaie şi ambalajele din plastic existente astăzi în fiecare tufiş din Carpaţi ?! ...Şi totuşi mi-e dor să mai urc din greu pe munte..să n-ascult decât susurul apei şi păsărelele, să nu văd decât albul zăpezii şi apoi muult soare sus în vârf...Îmi pare rău că n-am aflat cum e la stână, dar mă bucur c-am simţit ce cald şi bine e sub şuba baciului...ce întâmplare fericită. Fiţi buni şi drăguţi posesori de superbe 4x4 cu denumiri parcă din Matrix...X5, X6, Q7...aşa cum n-aţi fost vreodată şi plimbaţi superbele din dotare, cu tot cu poşete, pantofi şi bijuterii în mall-uri ori pe Dorobanţi-urile patriei, special create pentru voi, ciocoi mai vechi şi mai noi. Muntele e obositor, supra-oxigenat, înseamnă noroi şi frig şi pietre ...o barbarie pentru fiinţe sensibile, delicate atârnând la braţul urmaşilor lui Decebal, îndopaţi de aminoacizi şi proteine.
Şi mă întreb cu tristeţe cine şi cum se mai bucură de briza şi izul uşor sărat al Mării Negre, după ce a obosit făcând slalom printre sute de şeslonguri apărute ca ciupercile pe plajă. Chiar aşa, oameni buni..de ce mai există nisip la mare, dacă ne tăvălim gabaritul pe plasticele incomode ce invadează orice colţ de plajă?...propun să mutăm şeslongul în pădure la Pustnicu’, acolo unde este loc şi pentru a degusta un animal fript, pe ritmuri de manele şi ajutând la însămânţarea zonei cu floarea soarelui :o) ...lăsaţi nisipul şi marea celor ce le sunt de ajuns. Acelora care nu mai simt nevoia de nimic altceva. Părăsiţi-o şi redaţi-o nouă, sedentarilor blazaţi şi ancoraţi în trecut, care nu ştiu că efortul fizic înseamnă sănătate, mai ales în vacanţe şi că în lumea bună se practică sporturi neîncercate până la noi de părinţi, bunici şi străbunici...scooba diving, skyjet, rafting...Cine se mai oboseşte astăzi să facă pluta pe spate ori să se îngroape în nisip.. ?! Amatorii de senzaţii tari, care nu se tem de micile surprize drăgălaşe şi marine, precum alge urât mirositoare, meduze fără număr, pietre colţuroase şi gropi capcană plantate parcă pe fundul mării, haioase pete de combustibil, ţinându-ne companie către mal.
Eu n-am ştiut niciodată să exprim în cuvinte ce-i mai frumos la noi acasă, dar alţii au făcut-o maiestruos, asemeni unei licori vindecătoare pentru suflet...Adrian Păunescu, George Pruteanu, Dan Puric....oameni ca ei îmi amintesc de ce n-aş schimba nicicând impulsivitatea românească, pe nimic altceva în lume.
irinush
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu